Refugiați. Realitățile supraviețuirii în lumea modernă

Documentarul „Refugiați” a avut premiera pe 4 decembrie 2021, în cadrul conferinței 

„Criza globală. E timpul adevărului”.

Potrivit Organizației Națiunilor Unite, în 2021, numărul refugiaților a depășit 84 de milioane de persoane, și numărul acestora este în continuă creștere. În lumea de astăzi, civilizată și sigură pentru unii, milioane de oameni își părăsesc casele, împinși de război, suferind violențe și încălcări ale drepturilor omului și confruntându-se cu dezastre climatice.

Ei fug, înoată, își salvează viața, sperând să găsească un adăpost într-un loc mai sigur. Dar, de fapt, refugiații se trezesc într-un nou „iad”: condiții de viață inumane, fără adăpost sau hrană, suferind din cauza ostilității, bătăilor și violenței. Nimeni nu-i primește, nimeni nu-i dorește.

„A fost o călătorie teribilă. Știți, am fost doar eu și soțul meu într-un scaun cu rotile, timp de patru zile. A fost foarte greu. Nu voi uita niciodată, niciodată... Fără adăpost, fără nimic. Am fost pur și simplu abandonați. Au luat doar sirieni, așa că nu puteam conta decât pe noi înșine…” — spune Soma, o refugiată din Irak. Ea și soțul ei au părăsit țara lor în urmă cu șapte ani și au venit în Turcia, dar documentele lor sunt încă în așteptare la UNHCR (Agenția ONU pentru Refugiați). Soma spune că, practic, nimeni nu se ocupă de ei, iar din cauza lipsei documentelor, situația familiei sale în țară este foarte instabilă, ei luptând constant pentru a supraviețui.

Ce îi obligă pe oameni să-și părăsească locuințele?

Jumakan Alikuzaj povestește cum a ajuns în Germania: „Vin din Afganistan, am 25 de ani. Când am venit în Germania, aveam 17 ani, iar până acum nu m-a ajutat nimeni. Am o mulțime de dificultăți. A fost foarte dificil și periculos pe drumul meu. A fost foarte dificil și în Iran și în Bulgaria. Timp de 5 zile și 5 nopți am mers prin munți fără mâncare, nu aveam decât niște biscuiți sau niște resturi din rucsac... Drumul a fost foarte greu. Nu am mers cu mașina, am mers pe jos din Afganistan până în Germania. Dacă nu ar fi fost război în Afganistan, aș fi putut rămâne acolo cu familia mea. Mi-am părăsit familia din cauza războiului. Mi-am pierdut tatăl în război.”

Oamenii care îi ajută pe refugiați povestesc lucruri îngrozitoare despre realitățile lor care nici măcar nu i-ar trece prin gând unei persoane obișnuite. O femeie din Suedia, al cărei nume și identitate nu sunt dezvăluite din motive de securitate, a povestit despre un ritual îngrozitor „bacha bazi” efectuat în Afganistan de un clan de bandiți: „Ei caută un băiat frumos. Îl iau pe acest băiat, îl machiază, iar el dansează pentru ei noaptea. Și acel băiat este obligat să meargă cu un bărbat cu care ei îi spun să meargă și îl abuzează sexual. Am dus trei dintre ei la un spital din Suedia pentru a fi operați. Toți erau grav afectați în interior. Unul avea chiar și viermi înăuntru”.

Nedreptatea civilizației

Da, astăzi există legi și convenții internaționale care îi protejează pe refugiați, dar numai pe hârtie. Iar în realitate, acești oameni, care fug de anumite pericole, în lumea noastră „civilizată” se confruntă din nou cu amenințări la adresa vieții și a sănătății, cu persecuții și violență.

Refugiatul din Congo, Prințul Okitafumba Domba, vorbește despre viața sa în Africa de Sud: „Este o țară foarte bună. Dar singura problemă cu care ne confruntăm este violența xenofobă. Pentru că aici nu le plac deloc străinii. Nu trăiești o lună fără să fii atacat pe motive xenofobe. Ei spun că, în calitate de străin, le furi locurile de muncă.

Mi-am pierdut speranța de a trăi într-o societate minunată. Nu știu, mi-am pierdut această speranță pentru că văd oameni uciși, văd oameni împușcați chiar în fața mea. Iar teama pe care o simt acum este pentru cei doi copii ai mei. În fiecare zi aud gânduri în capul meu: „I s-ar putea întâmpla copilului meu, mi s-ar putea întâmpla mie.” Nu am liniște din cauza asta. Mi-am pierdut această pace.”

Traficul de persoane

Da, legile societății consumeriste nu-i protejează pe refugiați. Adaposturile care sunt organizate pentru aceștia nu au condiții pentru o viață normală, ci devin adesea o nouă capcană, unde oamenii sunt supuși la violență fizică și psihologică. Astăzi, migrația forțată este legată în mod inseparabil de încălcări constante ale drepturilor omului. Refugiații sunt cei care devin cel mai adesea victimele uriașei afaceri de milioane de dolari a traficului de persoane. Aceștia sunt vânduți pentru organe, în scopuri sexuale sau pentru muncă silnică...

„În Africa de Nord, chiar și în Libia, exista o piață unde oamenii erau vânduți pentru șaptezeci, o sută sau două sute de dolari. Tinerii erau forțați să muncească pe gratis, adică, practic, ca niște sclavi...

Vorbim despre traficul de persoane, care include femei și copii mici. Vorbim despre două milioane de persoane în fiecare an. Adică, vorbim despre un număr imens de persoane care sunt traficate în scopuri care nu au nimic de-a face cu umanitatea”, a comentat Ria Abu El Assal, al treisprezecelea episcop anglican, șeful Bisericii Episcopale din Ierusalim și Orientul Mijlociu.

Oricare dintre noi poate deveni mâine un refugiat

Situația refugiaților arată foarte clar criza societății moderne, în care banii sunt mai presus de viața umană. Oamenii care au migrat din alte țări sunt adesea priviți ca fiind scursurile societății. Dar dacă suntem atenți la schimbările climatice globale de pe planetă, este evident că oricare dintre noi ar putea deveni mâine un refugiat. Miliarde de oameni se vor deplasa în căutarea unui loc sigur în care să supraviețuiască atunci când dezastrele naturale le vor lovi casele... Și apoi ce se va întâmpla?

O șansă de salvare

Astăzi avem nevoie să schimbăm formatul societății de consum în unul creator. Trebuie să adoptăm legi care să protejeze oamenii, viețile și siguranța lor, nu capitalurile private ale unor persoane. Mai este încă timp pentru a construi Societatea Creatoare, în care oamenii vor fi un sprijin pentru ceilalți, în care viața fiecăruia dintre noi va fi valoroasă și de neatins.